love poems
Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri Bat fără tine zilnic singuratic, Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri Destule pentru dorul meu sălbatic. Te simt alături, dar eşti numai umbră Şi nu-mi răspunzi de-ntreb de mă iubeşti, Foi veştede de noi alături umblă – Neconvertibili galbeni pământeşti. Cometă-s eu, coroana ei e umbră... Citește în continuare →
Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene şi roşii. Trec nouri de argint în valuri Şi cântă-a dragoste cocoşii. Mă uit mereu la barometru Şi mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice şi mai Subtile... Întârziată fără... Citește în continuare →
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a bătut cu degete de ploaie... Şi la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las să intre în odaie, Că-mi aduce o cutie cu Capstan Şi ţigări de foi din Rotterdam... Am privit în jurul meu şi-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mâna rece, Gura rece, Doamne!... Cum puteam... Citește în continuare →
Acum, când cade toamna pe pământ, Ca un coșmar al unei boli ciudate, Acum să trecem prin acele sate, În care merele în meri mai sunt. Acum să ne iluminăm de tot, Până-n adâncul inimii și-al firii, Ce disperare, cum se duc martirii, Și a-și rosti plecarea nu mai pot. Foioasele în vântul toamnei ard,... Citește în continuare →
Colo prin mărăcinișul dintre râpi și ulmul ciung, Toamna, iapa roaibă, paște, scărpinându-și coama, lung. Lângă malurile apei, pe tăpșanul gol și ud, Azi potcoavele-i albastre zăngănind încet s-aud. Vântul-schivnic, furișându-și recea vraiște de fum, Macină frunzișul galben de pe coșcovitul drum Și sarută blând pe creanga măceșiului spinos Rănile roșcate ale nevazutului Hristos. [Serghei... Citește în continuare →
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumânarea Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-şi zarea, Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă În liniştea ploioasă... Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale, Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale... Se face iar tăcere... şi te străbat fiorii : Ne lasă şi cucorii ! „Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri,... Citește în continuare →
poezii 