Frig

Sunt lângă un gard rupt, Şi vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afişe şi flori,... Citește în continuare →

Lemn de foc

Şi va veni o vreme, când toate se vor spune Şi ce-i banalitate, va deveni minune, Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare. Şi ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne Să fiu copac în lume, să port pământ... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑