love poems
Frunza când moare Se face floare. Au adunat lună şi lumină Pomii în grădină Şi scutură soare. Aţi fost nişte trupuri Şi v-aţi făcut fluturi. Nucule, suflete scuturi. Dafini, duzi şi migdali Erau plini de papagali, Le-au căzut aripi şi pene, Fulgii, alene Şi pe-ndelete. Le-au rămas în arbori scheletele. Miroase a piatră şi ceară,... Citește în continuare →
Parfumul rozelor ude, Tomnatic suspin, În zori, în tăcutele trude, Te cheamă pe tine, puţin. O tristă poemă de foi Îmi spune-o poveste de noi... - Adio, pustiu, şi fior. Va fi poate-odată, amor. [George Bacovia]
E-n zori, e frig de toamnă, Şi cât cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul, Şi-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri, Câmpiile pustii, - Şi pocnet lung, şi chiot Se-aude-n deal la vii. C-un zmeu copii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Şi plângi... şi-i frig de toamnă... Şi-i pâclă prin livezi. [George Bacovia]
poezii 