love poems
N-ai să vii şi n-ai să morţi N-ai să şapte între sorţi N-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară. Pe fundalul cel albastru din al ochiului meu vast meteor ai fost şi astru şi încest ai fost, prea cast. Uite-aşa rămânem orbi surzi şi ciungi de un cuvânt. Soarbe-mă de poţi să sorbi „S”... Citește în continuare →
El mă sărută, şi iată-mă acum alta, alta prin pulsul venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respiraţia altuia pe care o simt în respiraţia mea. Trupul mi s-a înnobilat precum inima mea... Un parfum de flori în respiraţia mea! Totul prin el, care se odihni pe mine ca roua pe ierburi. [Gabriela Mistral]
Iubire, vlagă, încântare Și viață, tot s-a irosit; Și chiar mândria-mi, pentru care Drept geniu-am fost pecetluit. Când Adevărul l-am găsit, Credeam că-i un prieten mare; Dar după ce l-am cântărit, Simții o scârbă-ngrozitoare. Și totuși, vai, nimic nu știe Cel ce să-l afle întârzie; Căci pururi el va lumina! De sus, Cel Sfânt răspuns... Citește în continuare →
Iubirea mea nu-i zvon de şoapte, Nici mandolină pe sub geamuri, E vânt sălbatic, vânt de noapte, Ce smulge flori şi frânge ramuri. De-ţi place urletul furtunii Şi balul mării-nfuriate, Cu frică pleacă-te spre iadul În care dorul meu se zbate. Dar dacă-n inima ta plină Nu-ncap simţirile eterne, Atunci înfundă-ţi capu-n perne Şi-adormi în... Citește în continuare →
Tu, care-ai fost odată, tu, care eşti tu, care Vei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii, Duioasă-ntrăzeri-vei, căzută la picioare, Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii. Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geam Ninsoarea de departe venind ca o pădure Dusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingem De-atâtea ori... Citește în continuare →
Sufletul e ceva în noi Care nu poate exista în afară. De câte ori nu mi s-a întâmplat Să descopăr Suflete goale în iarbă trăgând să moară. Le luam cu grijă în palmă, Dar niciodată Nu găseam destul de repede pe cineva Să le primească în sine, Simţeam căuşul palmei gol Şi-un abur, neatins de... Citește în continuare →
Atâtea ceruri amânate, Sub care lupii mei flămânzi, Zăreau în joc de frunze moarte, Inelul umbrelor prelungi... Atâtea drumuri netrăite, Pe care n-ai cum să le-ajungi... Îmi strigă carnea în jur lupii, Toţi vor veni - tu ai să fugi! Atâtea oase-mprăştiate, Prin stepe, fără lumânare! Un singur lup flămând trăieşte, În el, lumina cărnii... Citește în continuare →
Ce-i fi facând pe-acolo unde esti? Pe-aicea ploua linistit... pustiu... Cu unghia pe geamul straveziu Scriu începutul unei vechi povesti. În jurul mesei fac calatorii, Neobosit, desi-am pornit de-un ceas. Vreau parca sa ajung unde-ai ramas, Desi cu gândul tot te-astept sa vii. Si-asa, absent, de mult calatoresc Purtând în minte fericirea noastra... Le geam... Citește în continuare →
De-ai fi o Basilisa bizantina, Si la genunchii tai de-ar fi sa vin, Te-as preamari cu numele divin, Si nimeni nu mi-ar face nici o vina. Divin sarutul, gura ta divina, Si sânii, unduiosul lan de crin, Si coapsa, si genunchiul tau divin, Si coama ta de vis, hiacintina. Divini sunt ochii, palizi si adânci:... Citește în continuare →
Nu pot să scriu decât despre tine, Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada, Ca un perete pe care schiaza Gindurile noastre de iarna. Din fuga trenului ai zarit Prin nameti un vinator. A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea Un fulg de zapada. O... Citește în continuare →
Deschide, mamă, poarta că vin din depărtare, Așează iarăși masa sub umbra de sub nuci Vin să-ți sărut obrazul și să îți cer iertare Că am plecat departe! Cât timp o fi de-atunci? Eu nu mai știu, măicuță, sau nu mai vreau să număr Amar de ani, departe, muncind pe la străin, Am bani și... Citește în continuare →
Tu ai plecat cu sufletul nostalgic De ceruri largi, de vecinici primăveri, În țara caldă unde totdeauna Sunt înfloriți frumoșii palmieri. De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito? Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă... Și simt că peste inima mea tristă Uitarea ta începe să s-aștearnă... O! Vino mai curând... de... Citește în continuare →
Frumoasa mea, cu ochii verzi Ca două mistice smaralde, Te duci spre alte ţări mai calde Melancolia să ţi-o pierzi. Dar dacă vrei să mă dezmierzi, Mai fă o dată să mă scalde Priviri din ochii tăi cei verzi Ca două mistice smaralde. Veni-vor mulţi să-ţi spuie-n versuri Că te iubesc, şi cum, şi cât:... Citește în continuare →
poezii 