Nu te iubesc ca şi când ai fi trandafir proaspăt, topaz
Sau mănunchi de garoafe dătător de foc.
Te iubesc aşa cum iubeşti unele lucruri întunecate
În secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care nu înfloreşte, dar ţine
În sine însăşi, ascunsă, lumina florilor nenăscute,
Şi datorită dragostei tale se regăseşte în corpul meu
Aroma aspră care vine din pământ.
Te iubesc fără să ştiu cum, nici când, nici de unde,
Te iubesc pur şi simplu, fără ocolişuri sau orgoliu:
Te iubesc astfel pentru că nu ştiu să iubesc altminteri,
Numai aşa, în acest fel în care tu nu eşti şi nu-s nici eu,
Atât de aproape încât mâna ta, stându-mi pe piept, e a mea,
Atât de aproape încât ochii ţi se închid cu visul meu.
[Pablo Neruda]
poezii 
Lasă un comentariu