Pustie si albă e camera moartă…Si focul sub vatră se stinge scrumit…--Poetul, ălături, trăsnit stă de soartă,Cu nici o schinteie în ochiu-adormit…Iar geniu-i mare e-aproape un mit… Si nici o schinteie în ochiu-adormit. Pustie si albă e-ntinsa câmpie…Sub viscolu-albastru ea geme cumplit…Sălbatică fiară, răstristea-l sfâsieSi luna priveste cu ochiu-otelit…--,E-n negura noptii un alb monolit… Si... Citește în continuare →
Noaptea de decembrie
poezii 