Enghidu

I Priveşte-ţi mâinile şi bucură-te, căci ele sunt absurde, Şi picioarele priveşte-ţi-le, seara, drept cum stai, atârnând spre lună. Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi, dar şi aceasta e altceva decât nimic. Mă voi face depărtare, ca să-ţi încap în ochi, ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, ca să-ţi încap... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑